Luni,  22. Iulie 2019  -  15:43:28
Poker, Sports Betting, Casino Poker, Sportwetten, Casino BonusBonusBonus.cz BonusBonusBonus.sk Poker, kasyno, bukmacher BonusBonusBonus.hu BonusBonusBonus.ru Poker, Sports Betting, Casino
PROFIL

David Reese alias "Chip"

Ultima Actualizare: 27. Martie 2014
Poză de către Larry Kang/ www.flickr.com
“O să încetez să joc la înmormântarea mea, și numai Dumnezeu știe ce o să fac după asta.”
Chip Reese
28.03.1951
04.12.2007
Centerville, SUA
Berbec
Divorţat
Fiul Casey, fiica Taylor, fiica adoptivă Britney
Las Vegas, SUA
SUA
Studii Economice la Dartmouth College
Golf, pariuri sportive, fotbal
...Înainte să împlinească 6 ani, juca cu mama sa
n/a
"El a fost unul dintre cei mai deosebiți indivizi pe care i-am cunoscut vreodată, iar pokerul a pierdut astăzi pe unul dintre cei mai buni. Cu siguranță este cel mai bun jucător de poker din toate timpurile." (Doyle Brunson)
Era faimos pentru că îi convingea pe toți să joace cu el pe bani reali ("Chip-talk"); a investit împreună cu Doyle Brunson, în căutarea Titanicului și a Arcei lui Noe; este un idol pentru majoritatea jucătorilor profesioniști de poker

Copilăria și cariera academică

El a jucat atât de frecvent și cu atâta dedicație, încât mai târziu el susținea că succesul lui în poker se bazează pe jocul din copilărie, în perioada cât a stat acasă. La vârsta de numai 6 ani, Chip juca suficient de bine poker pentru a învinge copii cu mult mai în vârstă decât el. În liceu a descoperit pasiunea pentru fotbalul american și a devenit membru al echipei de dezbateri, pentru care a câștigat Campionatul statului Ohio și a ajuns în finala națională.

Când Universitatea Harvard i-a oferit lui Chip o bursă de studii, el a refuzat, preferând să studieze economia la Colegiul Dartmouth din New Hampshire. Membru al clubului „Beta Theta Pi”, el a continuat să joace fotbal și să fie activ în dezbateri. Pokerul a rămas unul din modurile preferate de a petrece timpul – Chip îi provoca adesea pe colegii săi, pe membrii clubului din care făcea parte și chiar pe profesorii săi. Chip și-a lăsat amprenta la Dartmouth: sala de jocuri “Beta Theta Pi” este numită acum Sala de Jocuri în Memoria lui David E. Reese (“David E. Reese Memorial Card Room”).

După ce a absolvit colegiul, Chip intenționa să studieze dreptul la Stanford Law School în California, dar o călătorie în Las Vegas îi va schimba toate planurile. În vara anului 1974, Chip Reese se îndrepta spre vest pentru a vedea universitatea unde plănuia să-și continue studiile, dar se pare că soarta a decis ca el să facă o vizită unui prieten care locuia în Sin City. După cum spune legenda, Chip s-a așezat la o masă de poker Seven-Card Stud, și nu a plecat niciodată. Legenda nu este foarte departe de adevăr: îndată ce a ajuns, Las Vegas-ul l-a vrăjit pe Chip și este corect să spunem că el nu a mai plecat din acest oraș.

Înarmat cu 400 $, a intrat în primul cazinou și a pierdut toți banii la Black Jack. Dar Chip nu s-a lăsat descurajat de aceste eșecuri inițiale – a doua zi a acceptat o propunere de lucru pentru a-și putea permite să joace Seven-Card Stud permanent. După ce a studiat jocul timp de o vară întreagă, Chip s-a înregistrat într-un turneu la Sahara și a ajuns direct pe locul 1. Câștigând un premiu în valoare de 50,000 $, Chip avea să uite de planurile sale universitare pentru totdeauna.

Jocurile de Noroc în schimbul Dreptului

Când a început anul universitar din acea toamnă, Chip încă juca poker în Las Vegas – dar deja avea câștiguri în valoare de 100,000 $. Pentru el era evident faptul că studiind dreptul nu va avea niciodată această atracție financiară a unei cariere profesioniste în poker, dar cum avea să-i anunțe pe părinții săi despre schimbările în planurile lui de viitor? Timp de un an întreg, Chip i-a lăsat să creadă că studiază dreptul înainte de a li se destăinui că nu vrea să fie avocat, dar jucător de poker.

Chip Reese s-a asociat cu colegul său de poker Danny Robeson, care a fost atras de Las Vegas din Dayton, și ambii au decis să concureze cu profesioniștii. După un maraton de poker de trei zile împotriva adversarilor legendari cum ar fi Doyle “Texas Dolly” Brunson (care a devenit cel mai bun prieten al lui Chip) și Johnny Moss, Chip a câștigat 300,000 $. Succesul i-a dat curaj și el și-a încercat norocul la alte jocuri de poker precum Texas Hold’em și Razz.

Până la sfârșitul anilor 70 s-a consacrat ca cel mai bun jucător din lume la Seven-Card Stud, fapt care i-a acordat onoarea să scrie capitolul despre această variație în cartea “Super System” de Doyle Brunson – pur și simplu nu era nimeni mai potrivit pentru acest lucru. Una dintre cele mai vândute cărți de poker din toate timpurile, “Super System” de Doyle Brunson este biblia multor amatori de poker. DoylesRoom le oferă jucătorilor noi un bonus de bun venit foarte atractiv atunci când accesează link-ul nostru BonusBonusBonus. Vezi profilul tău de pe DoylesRoom pentru mai multe informații.

Chip Reese nu și-a făcut un nume în scena Vegas-ului doar jucând poker, el de asemenea a lucrat timp de 5 ani ca administrator al sălii de jocuri la Cazinoul Dunes – astăzi Bellagio – care a făcut o anexă frumoasă bankroll-ului său. Chip a participat relativ la puține turnee și s-a concetrat pe jocuri pe bani reali .

Chip ia cu asalt WSOP

În 1978, Chip Reese a câștigat turneul Seven-Card Stud Hi Lo limitat de la Campionatul Mondial de Poker (WSOP) și a primit prima sa brățară din aur WSOP. În 1981, el s-a clasat pe locul 3 în Ace to Five Draw nelimitat și pe locul 5 la Deuce to Seven Lowball nelimitat și la Ace to Five Draw limitat.

Chip a primit a doua brățară din aur și un premiu în valoare de 92,500 $ în 1982 la Seven-Card Stud limitat, variația sa preferată de poker. În același an, el a câștigat turneul “Amarillo Slim’s Superbowl of Poker” în variația Deuce to Seven Lowball. Doi ani mai târziu, el a decis turneul Seven-Card Stud limitat (Grand Prix of Poker) și a luat acasă un premiu de 100,000 $.

În 1985, el a ajuns foarte aproape de încă 2 titluri WSOP. Cu toate că nu a luat titlul de campion, a câștigat 38,000 $ pentru locul 2 în Deuce to Seven Lowball nelimitat și 42,500 $ pentru același loc la Omaha pot limitat.

În anii următori, Chip s-a situat permanent pe locuri cu premii de bani, foarte des fiind printre primii 10. De asemenea, a avut succes la alte evenimente binecunoscute (Grand Prix Poker – 1985 și 1987, “Amarillo Slim’s Superbowl of Poker” – 1986 și 1988... ). Victoria pe locul doi de la turneul „5th Annual Diamond Jim Brady” din 1989 l-a făcut pe Chip mai bogat cu 150,000 $.

Pe tot parcursul anilor 90, Chip Reese a rămas un client fidel al meselor finale de pe scena de pokerului, iar în 1991 el a devenit cel mai tânăr (de atunci) jucător de poker introdus în Galeria Celebrităților de Poker. La turneul Queens Poker Classics din 1992, Chip s-a clasat pe locul 2 în două turnee, și pe locul 3 la un alt turneu. A finisat pe locul 6 la Campionatul Mondial din 1993 jucând în variația sa preferată și a dominat clasamentele cu premii de bani al tuturor evenimentelor semnificative de poker profesionist până în 1995.

În același an, Chip a decis să renunțe la turneele de poker și să se concentreze exclusiv pe jocurile pe bani reali. El își întemeiase o familie iar câștigul său impresionant la așa numitul „Big Game” de la Bellagio l-a ajutat cu cheltuielile foarte mari. El și-a mărit venitul cu pariuri sportive și s-a alăturat Computer Group care a câștigat milioane de dolari pariind cu ajutorul unui program creat special.

În 2002 el a participat la turneul „3rd Annual Jack Binion World Poker Open” din Tunica și s-a clasat pe locul 5, dar cu excepția acestuia, între 1995 și 2004 Chip Reese a jucat aproape exclusiv “Big Game” la Bellagio pe mize astronomice.

Chip era un familist iar timpul petrecut alături de cei 3 copii era dintotdeauna pe planul întâi. Colegii lui de poker apreciau și respectau prioritățile lui Chip, Barry Greenstein spunând despre Chip:

“Era un familist cum nu am mai întâlnit printre jucătorii de poker. Indiferent de situație, dacă copiii lui aveau ceva planificat în acea zi – un joc de baseball, un recital, orice – el renunța la joc și pleca. Probabil mulți dintre noi eram geloși pe el că putea să-și permită acest lucru – că el a reușit în poker suficient de bine, încât să-și poată lua timp liber pentru a se implica în viața copiilor săi.”

Tot copiii l-au făcut să se întoarcă la mesele de turneu în 2004. Ei erau foarte mândri de tatăl lor și vroiau să-l vadă la televizor. La această primă apariție la televizor, la turneul Hold’em nelimitat de la “5th Annual Jack Binion World Poker Open” (parte din WPTS, sezonul 2), el a ajuns până la locul 4, câștigând mai mult de 200,000 $. În același an el a participat la alte 2 evenimente WPT, Grand Prix de Paris și Campionatul Nord-American Doyle Brunson în Hold’em nelimitat.

Desigur, jucătorul profesionist nu putea să piardă presigiosul Turneu al Campionilor. Turneul Campionilor din 2004 a fost un freeroll pe bază de invitație – numai cei mai buni dintre cei mai buni au fost invitați. Celebrități din lumea pokerului cum ar fi Phil “Poker Brat” Hellmuth, Doyle Brunson, Greg Raymer, Johnny “The Orient Express” Chan, Annie Duke și Howard Lederer au concurat pentru premiul de 2,000,000 $. Chip Rease a finisat pe locul 10 iar Annie Duke a câștigat turneul.

Chip scriind istoria pokerului

În 2005, Chip s-a clasat pe locul 5 la Poker Superstars Invitational Tournament și un an mai târziu el a obținut victoria într-un turneu HORSE (O combinație între Hold'em, Omaha Hi Lo Split, Razz, Seven-Card Stud și Eight or Better) nelimitat de la World Series of Poker cu intrarea (buy-in) de 50,000 $. El a câștigat o sumă fantastică – 1,784,640 $, de asemenea și a treia brățară Gold WSOP.

Acest turneu este unic din mai multe puncte de vedere – doar buy-in-ul îl face legendar. Durata tureului a fost de asemenea extraordinară – s-a dovedit a fi un adevărat maraton de poker care a durat în total 4 zile, la care au participat 143 de jucători, asigurând pot-ul. Turneul a fost un efort pentru toți: prima zi a durat 14 ore, iar a doua a fost și mai lungă ca prima. Turneul a reînceput la 12 a.m. și s-a terminat la 9 a.m. în dimineața următoare. După 21 de ore de joc non-stop, cei 9 finaliști rămași și-au permis să se odihnească înainte să se întâlnească la masa finală, 12 ore mai târziu. La masa finală au fost prezenți doar cei mai buni dintre cei mai buni ai elitei de poker: giganți ai pokerului precum Phil Ivey (“The Tiger Woods of Poker”), Doyle Brunson, carismaticul finlandez Patrik Antonius, T.J. Cloutier și Andy Bloch.

Cei trei jucători care s-au lupat pentru premiul principal au fost Phil Ivey, Andy Bloch și Chip Reese. Ivey, care avea cu mult mai puține jetoane , a fost eliminat, iar Reese s-a găsit în confruntare directă cu Bloch. Urma să fie o ciocnire a giganților pokerului: două personaje similare cu stil de joc asemănător – a fost destinat să fie un joc senzațional. Confruntarea unu la unu a întrecut orice așteptări, iar când la orizont a apărut soarele, cei doi adversari se aflau tot la masa de poker, foarte concentrați, creiere senzaționale și fețe de poker de nepătruns.

Când mulțimea curioasă a plecat seara trecută și s-a întors a doua zi sa-i găsească pe Chip Reese și Andy Bloch exact cum i-a lăsat seara trecută, jucând pentru primul loc, nu le venea să creadă. Exact la 9.12 a.m., Chip și Andy au bătut un record care a fost considerat incasabil timp de decenii: în confruntarea directă de la marele eveniment din 1983, Tom McEvoy și Rod Peate au fost închiși într-un joc de poker timp de 7 ore, acesta fiind cel mai lung joc heads-up din toate timpurile, până când Reese și Bloch l-au devansat pentru a scrie în istoria WSOP cel mai lung joc heads-up până în ziua de azi.

Bloch a început confruntarea finală cu un mic avantaj în jetoane, și majoritatea timpului a reșit să păstreze lucrurile astfel. El a pariat tot cu mai multe ocazii, dar Chip a reușit să sară înapoi și să riposteze de fiecare dată: o dată norocul a fost de partea lui Chip – el tocmai primise cartea necesară pentru a completa straight (chinta) și astfel a revenit în joc. Altă dată, un flush l-a salvat de la eliminare și Chip a reușit să preia conducerea.

După mai mult de 300 de mâni, duelul în cele din urmă a ajuns la final. Ultima mână a lui Chip era alcătuită din A-Q și el a pariat tot înainte de dezvăluirea flop-ului. Andy Bloch mai avea doar câteva jetoane și a fost nevoit să egaleze pariul cu mâna 9-8. Tabla a arătat J-7-7-4-4, iar ace-ul lui Chip a câștigat turneul.

Clasat pe locul 2, Bloch a plecat acasă cu un premiu de bani în valoare de 1,029,600 $ în care nu era foarte interesat la început. El a sperat foarte mult să obțină prima sa brățară Gold WSOP și a rămas destul de dezamăgit. O persoană ar trebui să fie un membru devotat al scenei de poker ca să înțeleagă că în acest joc banii nu erau premiul principal, dar ceva diferit și mult mai valoros pentru ambii concurenți. Chip și-a apărat încă o dată titlul neoficial de cel mai bun jucător de poker la orice variație și a acceptat premiul în valoare de 1,784,640 $ însoțit de a treia brățară Gold WSOP. H.O.R.S.E. este considerată cea mai complicată variație de poker – niciuna dintre celelalte nu necesită la fel de multă adaptabilitate și dexteritate.

Într-un interviu după acest turneu, Chip a menționat - „Să fii cel mai bun nu înseamnă să câștigi o dată sau de două ori, înseamnă să câștigi de fiecare dată.”

În ciuda bucuriei evidente în urma victoriei, el se simțea înțelegător față de Andy Bloch: „Sunt fericit că am câștigat dar îmi pare rău pentru Andy, el a meritat această victorie la fel de mult ca și mine.”

Andy Beal vs. The Corporation

„Andy Beal versus The Corporation” a fost un alt punct culminant în cariera de poker a lui Chip. „The Corporation” a fost fondată de Phil Ivey iar membrii săi erau dedicați să acumuleze bani suficienți pentru a-l provoca pe cunoscutul jucător de poker, bancher și milionar – Andy Beal. Pe lângă Chip și Phil, din corporație mai făceau parte: Doyle Brunson, Todd Brunson, Jennifer Harman, Howard Lederer, Chau Giang, Barry Greenstein, Ted Forrest, Gus Hansen, Ming La și Johnny Chan. Echipa a reușit să acumuleze 10 milioane de dolari și l-au înfruntat pe rând, în confruntări unu la unu pe Beal la Wynn în Las Vegas. Phil a fost primul care l-a provocat pe geniul matematic. Două săptămâni mai târziu, The Corporation a pierdut tot. După o pauză de o săptămână, Phil a jucat cu Beal trei zile non-stop și a câștigat înapoi cele 10 milioane pe care le-au pierdut, plus 6.5 milioane adăugător. Această înfrângere legendară și pierderea a 16.5 milioane de dolari l-au făcut pe Andy Beal să se jure că nu va mai juca poker niciodată.

Meciul legendar împotriva lui Beal a captivat întreaga lume a pokerului: se făceau tot felul de pariuri și speculații. Mass-media încerca cu disperare să afle mai multe informații despre joc. Totuși, The Corporation a creat o atmosferă plină de mister în jurul meciului și au încercat să țină în secret ce se întâmpla de fapt la masa de poker – totuși, era un joc privat. Dacă ar fi dorit cu adevărat să țină meciul în secret, ar fi jucat acasă la unul dintre ei în loc să folosească o sală privată dintr-un cazinou din Las Vegas. După cum se pare, marele interes al publicului în joc nu a fost complet neintenționat.

Jocul Andy Beal vs. The Corporation a rămas în istoria pokerului ca jocul cu cele mai mari mize înregistrate vreodată. Autorul American Michael Craig a scris o carte cu acest subiect – Profesorul, Bancherul și Regele Sinucigaș. Cel mai scump joc de poker al tuturor timpurilor (The Professor, The Banker and the Suicide King. Inside the Richest Poker Games of all Times). Titlul se referă la Beal ți la alți doi jucători din corporație. Geniul matematic Howard Lederer este Profesorul, Andy Beal este Bancherul iar Regele Sinucigaș este excentricul excepțional de imprudentul Ted Forrest. Regele Sinucigaș de asemenea se referă la King of Hearts deoarece în această carte, pare că regele încearcă să se străpungă cu sabia.

Un talent extraordinar în poker și o personalitate unică

Majoritatea colegilor de poker profesionist îl consideră pe Chip Reese unul dintre cei mai buni jucători de poker pe bani, cel mai bun jucător la general și de asemenea cel mai bun jucător de Seven-Stud Card al tururor timpurilor.

Un factor diferit care îl deosebește pe Chip Reese de mulțime este faptul că el nu a semnat nici un contract cu o cameră de poker online. El era o prezență plăcută la masa de poker, tot timpul s-a comportant ca un gentleman și niciodată nu ezita să-și susțină colegii când aceștia aveau nevoie de bani. Chip, care a demonstrat chiar din liceu că este un talent înnăscut, era faimos deoarece convingea pe alții să joace poker. Indiferent dacă unei persoane îi era frică să fie lăsată lefteră de către expert, indiferent de lipsa fonduri, energie sau pur și simplu dispoziția potrivită, după o scurtă examinare de către Chip, persoana dată oricum ajungea la masa de poker. Atât de legendare, tehnicile lui de convingere, manevrele sale erau numite înduioșător „Chip Talk” de către cei care îl cunoșteau.

Barry Greenstein își aduce aminte cum a devenit victima mrejelor lui Chip:
“El obișnuia să-mi spună în modul său ușor superior pe care acum îl numim Chip Talk, ‚Prietene, avem jocul perfect pentru tine. Participăm la jocurile la care ești cel mai bun. Nu-mi vine să cred că n-o să-ți încerci norocul.”

Dacă doriți să jucați împotriva asului în poker Barry Greenstein chiar acum, descărcați programul PokerStars, revendicați bonusul exclusiv de bun venit de la BonusBonusBonus. Găsiți-l pe Barry la una dintre numeroasele mese PokerStars și jucați cu el.

Se povestește că, întrebat într-un interviu cât timp va mai juca poker, Chip a spus:

“O să încetez să joc la înmormântarea mea, și numai Dumnezeu știe ce o să fac după asta.”

Când era departe de mesele de poker, Chip obișnuia să joace golf cu prietenii săi Doyle Brunsen și Barry Greenstein. Cei trei au jucat pentru o mulțime de bani și au provocat jucători profesioniști de poker mai tineri cum ar fi Daniel Negreanu, Phil Ivey sau Erick Lindgren.

Doyle și Chip erau prieteni apropiați și au încercat să realizeze niște idei de afaceri împreună. Aveau cele mai extraordinare idei, dar indiferent cât de originale erau planurile lor, nu au avut mare succes. Investiții în petrol, mine de diamante, cai de curse, căutarea Titanicului și Arcei lui Noe sunt doar câteva exemple dintre proiectele eșuate – totuși, Chip și Doyle s-au distrat contemplându-le împreună.

Doyle Brunson despre acele planuri puțin excentrice:

„Am mers în căutarea Titanicului. Am mers în căutarea Arcei lui Noe! Eram doi dintre cei mai mari fraieri când era vorba de afaceri, dar ambii aveam pokerul pe care ne bazam. Din păcate, de fiecare dată a trebuit să revenim la poker pentru a ne salva.”

Chip a fost de asemenea implicat în producerea serialului TV „Professional Poker League”, care nu a fost difuzat niciodată. Datorită unor schimbări ale legilor cu privire la jocurile de noroc în Statele Unite, sponsorizarea de către camere de poker online și publicitatea era foarte dificilă și – spre marea dezamăgire a lui Chip Reese – în final proiectul a fost abandonat.

Un șoc incredibil pentru lumea pokerului

Pe 4 decembrie 2007, noutăți triste au luat prin surprindere brusc lumea pokerului, noaptea precedentă, Chip Reese a murit pe neașteptate în casa sa din Las Vegas, la vârsta de numai 56 de ani.

Potrivit unui prieten de familie apropiat, Chip l-a sunat pe doctorul său la aproximativ 10 p.m. și s-a plâns de simptome care indicau pneumonie. El totuși nu s-a internat în spital, astfel murind în timpul somnului. Chip a lăsat în urma sa pe fiul Casey, fiica sa Taylor și fiica sa adoptivă Britney. El divorțase de soția sa cu puțin timp înainte de moartea sa neașteptată.

Serviciul funerar public a avut loc la Palm Mortuary Northwest în Las Vegas, pe 7 decembrie 2007. Nenumărați jucători de poker au venit să-l petreacă pe ultimul drum pe Chip – mai ales Doyle Brunson, care a fost ca un membru al familiei pentru Chip.

Doyle Brunson despre moartea prematură a lui Chip:

„Am pierdut unul dintre cei mai vechi și dragi prieteni astăzi. El a fost unul dintre cei mai deosebiți indivizi pe care i-am cunoscut vreodată, iar pokerul a pierdut astăzi pe unul dintre cei mai buni. Cu siguranță este cel mai bun jucător de poker din toate timpurile.”

Vestea moții lui Chip a fost o lovitură puternică și pentru fiul lui Doyle – Todd Brunson:

„Am pierdut un mentor și un prieten astăzi. El era ca un membru al familiei pentru mine.”

Moartea neașteptată a lui Chip Reese a fost un adevărat cutremur pentru lumea pokerului. Din respect pentru unul dintre cei mai mari jucători de poker din istorie, un număr de camere de poker online și-au oprit activitatea pentru câteva minute de doliu, cazinourile clasice au ținut doliu și adunări memoriale.

Jeffrey Pollack, directorul WSOP a anunțat că viitorii câștigători ai turneului HORSE de 50,000 $, vor primi așa – numitul „David Chip Reese Award” în memoria realizărilor remarcabile în poker ale lui Chip.

Chip Reese a modelat lumea pokerului precum puțini alții au făcut-o. El va ramâne pentru totdeauna un geniu în poker, regele „Big Game” și bărbatul generos și amiabil care era cu adevărat.

Doriţi să vizionaţi nişte video-uri cu David Reese ?
VĂ RUGĂM SĂ ACCESAŢI 'PLAY' IAR APOI BUTONUL MENIULUI DIN DREAPTA DIFUZORULUI PENTRU A VEDEA MAI MULTE VIDEO-URI CU DAVID REESE
     

    ---

    Tag Cloud

    ---