Luni,  19. Februarie 2018  -  05:01:15
Poker, Sports Betting, Casino Poker, Sportwetten, Casino BonusBonusBonus.cz BonusBonusBonus.sk Poker, kasyno, bukmacher BonusBonusBonus.hu BonusBonusBonus.ru BonusBonusBonus.cn BonusBonusBonus.hk Poker, Sports Betting, Casino

Speed Skating


William Hill Sports Cuprins:

Scurtă introducere

Patinajul-viteză este o disciplină olimpică desfăşurată pe gheaţă folosind patine. Există mai multe forme, cum ar fi patinaj-viteză pe pistă lungă, patinaj-viteză pe pistă scurtă, patinaj-viteză inline (patine cu rotilele așezate în linie) şi patinaj-viteză quad (patine cu rotilele așezate două câte două). Aţi vrut întotdeauna să vă încercaţi norocul? Puneţi pariuri gratuite acum! Înregistraţi-vă prin BonusBonusBonus la Stan James şi luaţi fantasticul nostru pariu gratuit.

Bookmakers offering Speed Skating Bets
Bonus
Visit William Hill now! £25
Visit IBCBET now! Pariuri fără limite
Visit Unibet now! €50
Visit 888sport now! $88
Visit Bwin now! €25
Visit Stan James now! £10
Visit Ladbrokes now! £30
Visit Betfair now! £1,000


Istorie

Patinajul pe gheaţă se practica în trecut doar în regiuni cu suprafeţe naturale de gheaţă, depinzând de condiţiile de vreme. Pe parcursul anilor, zone cu gheaţă create artificial au fost dezvoltate şi primul stadion acoperit a fost construit în Canada în 1860. În 1876 a fost construit în Londra primul patinoar şi apoi patinajul s-a răspândit în întreaga lume. În 1871, în Viena, producătorul de muşama Eduard Engelmann senior a construit un patinoar pentru familia şi prietenii săi în fabrica şi grădinile sale. În 1931, fiul său, Eduard Engelmann junior, a construit primul patinoar artificial în aer liber din lume. Datorită dezvoltării ulterioare a gheţii produsă sintetic, acum există locaţii pentru patinaj peste tot în lume, la fel cum se întâmplă şi cu casele de pariuri, care sunt peste tot cu puţin ajutor din partea internetului: profitaţi de ofertele noastre ieşite din comun şi deschideţi-vă un cont la cele mai mari case de pariuri din lume cum sunt Betsafe sau bet365. Jucătorii înregistraţi prin intermediul site-ului nostru vor primi un bonus de depozit unic.

Întrecerile pe patine au fost prima dată organizate în secolul 19 şi primele competiţii au fost ţinute de către cluburile norvegiene în 1863. Norvegianul Axel Paulsen a fost numit Campion Mondial al Patinajului de amatori în 1884 după ce a câştigat competiţia din Statele Unite. Primele aşa-numite Campionate Mondiale s-au desfăşurat în 1889 în Amsterdam având participanţi din Marea Britanie, Statele Unite, Rusia şi Olanda. Trei ani mai târziu a fost fondată în Scheveningen Uniunea Internaţională a Patinajului (International Skating Union – ISU), prima federaţie internaţională a sporturilor de iarnă. Lungimea distanțelor parcurse în cadrul competiţiilor era variată.

În 1882, ISU a standardizat distanţele pentru campionatele mondiale la 500 m, 1.500 m, 5.000 m și 10.000 m. Patinatorii începeau în perechi, fiecare pe culoarul său şi trebuiau să schimbe culoarele după fiecare tură pentru a se asigura că parcurg aceeaşi distantă. În 1909, a fost organizat „Elfstedentocht”-ul (Turul celor unsprezece oraşe) în Olanda ca o competiţie în aer liber şi de atunci s-a desfăşurat la intervale neregulate de timp, oricând se considera că gheaţa este potrivită pentru turneu. Deoarece condiţiile naturale nu mai sunt la fel de stabile ca odinioară, a fost organizat „Elfstedentocht”-ul Alternativ în ţări precum Austria, Finlanda şi Canada. Primele Jocuri Olimpice de Iarnă care includeau patinajul-viteză pe pistă lungă erau plănuite pentru anul 1916, dar datorită izbucnirii Primului Război Mondial, planurile au fost amânate până în 1924. Prima medalie olimpică de aur a fost câştigată de către americanul Charles Jewtraw. Cronometrarea curselor a fost problematică până la apariţia ceasurilor electronice în anii 1960, şi câţiva participanţi norvegieni la olimpiade au pretins că patinatorii lor au avut un timp mai bun decât cel prezentat oficial.

Patinatorii norvegieni şi finlandezi au dominat patinajul-viteză între cele două războaie mondiale, împreună cu lituanienii şi austriecii. La Jocurile Olimpice din 1932 cursele s-au desfăşurat în stilul „în grup”, lucru obişnuit în America de Nord. Americanii şi canadienii au câştigat toate medaliile iar Norvegia, Suedia, Finlanda şi Japonia au protestat faţă de Comitetul Olimpic al Statelor Unite, condamnând maniera în care s-au desfăşurat competiţiile şi cerând ca startul în grup să nu mai fie folosit niciodată la Olimpiade. Cu toate acestea, ISU a adoptat patinajul-viteză pe pistă scurtă cu start în grup în 1967. Până în anii 1930, femeile nu erau acceptate în competiţiile de patinaj-viteză sub patronajul ISU. În America de Nord, cursele de femei se desfăşurau de ceva vreme şi femeile au participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1932 într-un eveniment demonstrativ, dar ISU nu a organizat competiţii oficiale feminine până în 1936. Poloneza Zofia Nehringowa a stabilit primul record oficial în 1929. Patinajul-viteză feminin pe pistă lungă a fost dominat de Germania de Est şi mai târziu de Germania reunificată.

Competiţii

În patinajul-viteză, cursele se ţin în perechi. Sportivii concurează unul împotriva celuilalt parcurgând o anumită distanţă pe patine. O pistă are două culoare şi patinatorii poartă panglici în jurul braţelor pentru a se identifica de pe ce culoar au pornit – se foloseşte alb pentru culoarul intern şi roşu pentru cel extern. Patinatorii schimbă culoarele la jumătatea pistei. Astfel, ei trebuie să parcurgă aceeaşi distanţă în fiecare tură. Dacă ambii patinatori sunt la egalitate atunci când trebuie să schimbe culoarele, patinatorul de pe culoarul intern trebuie să îl lase pe celălalt să treacă înaintea lui. Din raţiuni practice precum şi pentru a permite mai multor patinatori să ducă cursa la bun sfârşit, se folosesc start-uri în patru. Două perechi de patinatori concurează pe culoare în acelaşi timp, dar a doua pereche nu începe cursa până când prima nu a ajuns la aproximativ jumătatea primului tur. Cea de-a doua pereche de patinatori foloseşte panglici de culoare galbenă respectiv albastră pentru a se deosebi de prima pereche.

Patinajul-viteză pe pistă scurtă

Patinajul-viteză pe pistă scurtă este o cursă cu start „în grup” desfăşurată pe un patinoar oval de dimensiuni mai mici cu o circumferinţă de 111.12 metri şi cu dimensiuni de 60 m x 30 m, aceeaşi mărime cu a unui patinoar internaţional de hochei. Distanţele sunt mai scurte decât în cursele pe pistă lungă, cea mai lungă cursă fiind cea de 1500 metri. Cursele sunt ţinute sub formă de eliminare; primii doi din cei patru sau cinci care încep cursa se califică pentru cursa finală. Patinajul-viteză pe pistă scurtă provine din evenimentele de patinaj-viteză cu start în grup. Se folosea în mod curent în Statele Unite şi Canada, contrar formelor internaţionale de patinaj-viteză, în care patinatorii începeau în perechi. La Jocurile Olimpice de Iarnă din 1932, a fost folosit startul în grup. Uniunea Internaţională de Patinaj a adoptat patinajul-viteză pe pistă scurtă în 1967, deşi competiţii internaţionale nu au fost organizate până în 1976. Primele Campionate Mondiale de patinaj-viteză pe pistă scurtă au avut loc în 1981, dar şi evenimente anterioare au primit acelaşi statut. Primele Jocuri Olimpice care au inclus patinajul-viteză pe pistă scurtă au avut loc în 1992, dar un eveniment demonstrativ al patinajului-viteză pe pistă scurtă a făcut parte din Jocurile Olimpice de Iarnă din 1988. Cursele se desfăşoară în patru parcurgeri individuale ale distanţei şi o parcurgere în ştafetă. Datorită curbelor strânse, patinatorilor le este imposibil să urmeze exact pista. Timpul reuşit la finalul cursei nu are importanţă atât de mare; poziţia finală este tot ceea ce contează. Într-o cursă participă patru până la şase patinatori şi sunt necesare mai multe ture preliminare pentru a elimina pe concurenţii mai slab pregătiţi. Doar primii doi sau trei patinatori vor trece la runda următoare. Acest fapt duce la strategii de grup care nu sunt obişnuite în cursele de pistă lungă. Adesea câştigă cel care îşi exercită cel mai bine strategia. Tot datorită faptului că se patinează în grup pot apărea contacte fizice între patinatori, caz în care există reguli stricte care stabilesc ceea ce este permis şi ce nu. Un număr de arbitri decid dacă un patinator va fi descalificat pentru că a împiedicat sau a avut vreun contact nepermis cu un alt patinator.

Acţiuni care vor duce la descalificare din cursă:

  • Împiedicare
  • Părăsirea culoarului desemnat (off-track)
  • Tăierea căii unui concurent care încearcă să depăşească (cross-tracking)
  • Conlucrarea ii pentru a determina rezultatul cursei (team skating)
  • Acordarea unui ajutor fizic altui patinator (assistance)
  • Împingerea piciorului din faţă pentru a ajunge la finiş mai devreme, fapt ce duce la ridicarea piciorului din spate de pe gheaţă şi astfel creând o situaţie potenţial periculoasă pentru ceilalţi patinatori.
  • Conduita nesportivă: înjurături, lovirea cu piciorul, lovirea altor patinatori sau oficiali precum şi comportament nesportiv sau orice alt fel de necuviinţe
  • Echipament: lipsa sau pierderea echipamentului în timpul cursei precum şi expunerea pielii în alte zone decât gâtul şi capul.
  • Start anticipat: pornirea în cursă înainte de al doilea semnal al pistolului de start.
  • Neterminarea cursei, de obicei datorită accidentării.
  • Neprezentare.

Patinajul-viteză pe pistă lungă

Patinajul-viteză pe pistă lungă este cealaltă formă olimpică de patinaj-viteză, pe lângă patinajul-viteză pe pistă scurtă. Este foarte răspândit în Olanda şi Statele Unite. Se practică pe un patinoar oval de 400 m iar cursele se fac pe timp cronometrat, patinatorii începând cursa în perechi sau câte patru. Ei schimbă culoarele la jumătatea unei ture, luând una dintre curbe pe exterior iar cealaltă pe interior.

Shani Davis

betibc-3bookmakers-250x250-ro Shani Davis este un patinator american, concurând în competiţiile de patinaj-viteză pe pistă scurtă şi lungă. A fost primul atlet american de culoare care a câştigat o medalie de aur într-un sport individual la Olimpiada de Iarnă 2006. În 2005 şi 2006, a câştigat Campionatele Mondiale şi în 2004 Campionatul Mondial Individual de Distanţă.

Davis a deprins patinajul pe rotile la vârsta de doi ani şi a fost în curând înscris la Clubul de Patinaj Viteză Evanston, unde a câştigat cursele regionale. Davis a participat într-un program de perfecţionare pentru patinatorii juniori la vârsta de 16 ani şi a concurat în 1999 la Campionatele Mondiale pentru Juniori şi pentru echipa naţională.

În 2000, a devenit cunoscut în Statele Unite ca primul patinator american care a făcut parte din amândouă echipele de patinaj-viteză (şi cea de pistă scurtă şi cea de pistă lungă) în cadrul Echipelor Mondiale de Juniori. În următorul an, Davis a reuşit să câştige un loc în echipa olimpică după ce a câştigat calificările într-o manieră spectaculoasă. În 2003, Davis s-a calificat pentru Campionatul Mondial din Göteborg. În anul următor, a terminat pe locul secund în Campionatul Mondial de Pistă Lungă desfăşurat în Norvegia. În 2005, a stabilit trei recorduri mondiale pentru cursele de 1.500 m, 1.000 m şi timpul total la Calificările pentru Campionatul Mondial. În cadrul Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1996, Davis a câştigat medalia de aur la cursa de 1.000 m şi medalia de argint la cea de 1.500 m. Recent, a câştigat aurul în Salt Lake City la 1.000m şi medalia de bronz în cursa de 1.500 m de la Hamar Sprint.

---

Tag Cloud

---