Marţi,  23. Ianuarie 2018  -  19:01:34
Poker, Sports Betting, Casino Poker, Sportwetten, Casino BonusBonusBonus.cz BonusBonusBonus.sk Poker, kasyno, bukmacher BonusBonusBonus.hu BonusBonusBonus.ru BonusBonusBonus.cn BonusBonusBonus.hk Poker, Sports Betting, Casino
PROFIL

John Juanda alias "Mr. Nice Guy"

Ultima Actualizare: 31. Martie 2014
 
Party Poker
„Este ca şi atunci când mergi la cinematograf; urmăreşti actorii şi îţi dai seama cine este personajul pozitiv şi cine este cel negativ”
John despre talentul său de a-şi „citi” adversarii
08.07.1971
Indonezia (Sumatra), ID
Rac
Celibatar
Marina Del Rey, SUA
SUA
diplomă în Marketing şi Management de la Universitatea Oklahoma; MBA la Universitatea Seattle
Proprietar al restaurantului cu specific indonezian „Java Spice” din Rowland Heights, Los Angeles.
Cititul, filmele, călătoriile
John Lennon, Elton John
Lacul Toba din Indonezia
Dalai Lama
...la vârsta de 19 ani, în avionul care îl ducea din Indonezia în Statele Unite
n/a
Agresiv
Erik Seidel, Allen Cunningham, Howard Lederer, Phil Ivey, Chris Ferguson şi mulţi alţii
„Talentul său de a-şi administra banii este de-a dreptul enervant câteodată.” (Daniel Negreanu îl invidiază pe John pentru excelentul său control asupra bankroll-ului)
...ar desfiinţa folosirea armelor în războaie; dacă două ţări îşi declară război, atunci conducătorii acelor ţări (sau alţi reprezentanţi din partea fiecărei ţări) ar trebui să se lupte într-un ring de box.
...ar declara ilegală practicarea jocului de poker pentru mai mult de 48 de ore pe săptămână
A câştigat bani vânzând biblii pe parcursul anilor de facultate; a folosit câştigurile din poker pentru a-i plăti surorii sale taxele pentru facultate.

Copilăria şi primii ani în Indonezia

Despre acest subiect, John are de spus următoarele:

„Aşa era cultura asiatică pe atunci. Trăiai cu părinţii până când te căsătoreai, apoi te mutai după ce apăreau copiii. Astfel, părinţii mei s-au căsătorit în 1970, un an mai târziu am apărut pe lume eu şi apoi ne-am mutat. Dar pentru că părinţii mei erau foarte ocupaţi, eu am fost crescut de bunici. Privind înapoi, acea perioadă a fost probabil cea mai frumoasă dintre toate, nu aş fi putut cere nimic mai mult de la viaţă. Fraţii şi surorile mele ştiau că părinţii noştri încercau să ne ofere o viaţă mai bună, aşa că am înţeles. În plus, aşa am învăţat o mulţime de lucruri care nu pot fi asimilate altcumva.”

Şi, exact din cauză că afacerea părinţilor lui îi ţinea pe aceştia ocupaţi tot timpul (lucru pe care John, în copilăria sa, probabil că îl ura), viaţa lui John a fost mult mai confortabilă mai târziu. Mai ales în comparaţie cu cei mai mulţi oameni din Indonezia, părinţii lui John erau relativ bogaţi, aşa că şi-au permis să îl trimită la o şcoală particulară şi să îi plătească atât educaţia în şcolile superioare cât şi diversele cheltuieli de călătorie.

În liceu, John s-a dovedit a fi foarte inteligent şi, în acelaşi timp, a avut şi performanţe sportive remarcabile, mai ales la alergări şi atletism.

„Am fost un atlet bun”, spune el. „Am fost, probabil, cel mai bun atlet din primii ani de liceu. Făceam parte din echipa de alergări şi eram cel mai rapid pe distanţele de la 200 de metri până la 5.000 de metri.”

Acea perioadă petrecută ca alergător pe distanţe lungi sau scurte explică spiritul său competitiv, o trăsătură care i-a prins bine în cariera sa de jucător profesionist de poker.

Deşi John era un elev excepţional, avea o fire rebelă. Câteodată chiar i se spunea tânărul „James Dean” asiatic. Cu o urmă de mândrie în voce, el explică azi:

„Intram tot timpul în necazuri şi eram destul de rebel... Am o fotografie grozavă cu mine pe când aveam vreo patru sau cinci ani, cu ochelari de soare, stând cu picioarele încrucişate şi cu o ţigară în colţul gurii, zâmbind la aparatul de fotografiat. Credeam că sunt cool.”

A existat şi o parte negativă a acestei atitudini „cool”, John fiind exmatriculat din două şcoli. Bineînţeles, mama lui John nu era deosebit de fericită văzând cum se dezvolta personalitatea fiului său. Ea credea că John îşi risipeşte întregul său potenţial. Aşa că a plănuit să îl trimită pe John în America, unde acesta ar putea trăi într-un alt mediu, cu un anturaj mai bun. Tatăl său nu a fost un model prea grozav pentru John: el a fost cel care l-a introdus pe John în lumea pariurilor, o altă problemă căreia mama lui trebuia să îi facă faţă. Deşi, din fericire, John a reuşit să ţină sub control acest obicei prost, tatăl său a continuat să alunece tot mai mult înspre adâncimile acestei dependenţe.

John explică: „Pierdea tot timpul. Paria peevenimente sportive, juca Baccarat sau poker chinezesc şi pierdea într-una, de cele mai multe ori pentru că şi consuma alcool în timp ce juca. Mai mult, obişnuia să joace pe sume mari, iar în Indonezia (unde jocurile de noroc sunt interzise), în locurile unde se paria dădeai peste mulţi trişori.”

Aşa că, în timp ce mama lui John muncea din greu, tatăl său îşi petrecea cea mai mare parte a timpului la jocuri de noroc. Acesta a fost probabil factorul decisiv care a întărit decizia mamei lui de a-l trimite pe John în Statele Unite unde putea merge la facultate şi deveni un doctor, avocat sau om de afaceri - „Orice, numai nu un jucător de noroc, cum era tatăl meu”, dezvăluie John.

Lecţii de poker în înaltul cerului

În 1990, John şi-a părăsit ţara pentru a merge să studieze în SUA. În avionul care îl ducea din Indonezia în Statele Unite călătoreau şi doi dintre cei mai buni prieteni ai săi şi aceştia i-au făcut cunoştinţă lui John cu fascinanta lume a poker-ului. Unul dintre ei i-a explicat lui John regulile şi noţiunile de bază ale diferitelor variaţii de poker. Mai mult, tot acolo sus, la multe mile deasupra oceanului Pacific, John a descoperit cât de important este în poker să îi „citeşti” pe adversari.

Atunci când avionul a aterizat în Oklahoma, John îşi descoperise deja un nou hobby: jocul de poker. În avion, spre marea sa mirare, prima mână ce a primit-o a fost o Chintă Roială. Ştiind că aceasta este o mână extrem de rară şi de valoroasă în poker, John nu putea să creadă că este chiar atât de norocos. Şi, chiar aşa cum a bănuit, s-a dovedit că prietenul său a trişat pentru a-l face pe John să creadă că zeiţa Fortuna era de partea sa şi din cauza asta să continue să joace poker. Din aceasta experienţă, John Juanda a învăţat că este mai bine să crezi în întâmplare decât în noroc, o părere care, în cele din urmă, avea să devină piatra de temelie a carierei sale în poker.

Dacă vrei să ajungi şi tu la nivelul lui John Juanda, ar trebui să exersezi în camere de poker de încredere, aşa cum este Pokerstars. Dacă ajungi la Pokerstars utilizând link-ul de la BonusBonusBonus, vei primi un bonus special de bun venit.

Facultatea în SUA

John şi-a dat seama repede că viaţa sa în SUA nu avea să fie atât de uşoară pe cum crezuse. De abia vorbind câteva cuvinte în limba engleza, i-a fost greu să se integreze şi să îşi găsească locul. Din această cauză s-a obişnuit să observe oamenii îndeaproape şi să asculte cu atenţie ce spun cei din jur. Deoarece nu înţelegea limba, trebuia să se bazeze pe intuiţia sa pentru a înţelege ce spuneau ceilalţi oameni.

În 1994 a obţinut o diplomă în Marketing şi Management de la Universitatea de Stat Oklahoma. Pe parcursul anilor de studii, a mai jucat ocazional poker împotriva colegilor de cameră. S-a întors în Indonezia după absolvire, dar acolo şi-a dat seama cât de mult îi lipseşte fiorul pe care îl simţea atunci când juca poker cu prietenii săi:

„Aveam un card de credit cu o limită destul de mare. După ce am ajuns acasă, nu ştiu ce s-a întâmplat, să fi fost revederea locurilor în care am crescut sau poate faptul că obişnuiam să beau un pic mai mult decât trebuia, dar înainte să îmi dau seama, făcusem deja o datorie de 15.000 de dolari la unul dintre cazinourile din Indonezia. Şi iată-mă, simţindu-mă ca un dobitoc, cu proaspătul meu titlu universitar în buzunar.”

John ştia că singurul mod de a face bani pentru a-şi plăti datoria era de a o convinge pe mama sa că trebuie să se întoarcă în Statele Unite pentru a face masterul. Ştia că ea o să îi dea cei 40.000 de dolari necesari pentru a-şi continua studiile şi din banii aceia el intenţiona să îşi plătească datoriile. Nici măcar în ziua de azi, John nu i-a povestit mamei sale întregul adevăr.

Astfel, în 1994 John Juanda s-a întors în Statele Unite. S-a înscris la Universitatea Seattle din Washington, de unde a obţinut un master în Administrarea Afacerilor. În tot acest timp totuşi, el se gândea neîncetat cum să îşi achite datoriile. Pentru a-şi finanţa studiile şi a-şi plăti datoriile, a lucrat ca vânzător ambulant (vindea biblii) şi ca agent de bursă. În această perioadă a primit chiar şi titlul de „Cel mai bun vânzător”. După ce a terminat studiile, John s-a mutat la Los Angeles unde a lucrat ca manager al unei companii de marketing.

De la observator tăcut la jucător profesionist de poker

În 1996, John Juanda a intrat într-un cazino american pentru prima oara şi a descoperit incitanta provocare a jocului de Texas Hold’em. Un fapt interesant: şi-a petrecut primele doua zile urmărindu-i pe alţii jucând şi observând stilurile de joc. John a fost dintotdeauna un jucător bun de blackjack, iar nou descoperita sa pasiune l-a făcut să meargă să cumpere câteva cărţi despre poker de la cea mai apropiată librărie. După doar câteva săptămâni, a simţit că a învăţat destul despre joc aşa că s-a dus să îşi testeze cunoştinţele. În acel an, a participat la primul turneu şi a terminat pe locul zece. De asemenea, a terminat în primii zece la un al doilea turneu la care a participat în acelaşi an. A continuat să muncească din greu şi s-a concentrat să îşi îmbunătăţească analiza asupra adversarilor. Bineînţeles, s-a străduit şi să îşi mărească bankroll-ul (suma de bani pe care un jucător o are la dispoziţie pentru a practica poker-ul) si a continuat să onoreze cu prezenţa sa diferite cazinouri şi saloane de poker.

În 1997, a participat la 13 turnee în total, toate desfăşurate în Los Angeles, oraşul său de domiciliu. A ajuns la masa finală la toate aceste turnee; s-a clasat al doilea la cinci dintre ele şi a câştigat două. În următorii doi ani, a terminat în bani la mai mult de douăzeci de turnee şi chiar a câştigat două dintre ele. Încet-încet, John Juanda a devenit unul dintre cei mai temuţi şi respectaţi jucători din lumea poker-ului.

În 1999, a participat pentru prima oară la World Series of Poker şi a ajuns la masa finală la două dintre evenimentele la care s-a înscris.

În 2001 a câştigat „The Jack Binion World Poker Open Championship”. De asemenea, a fost al doilea cel mai votat jucător pentru titlul de „Jucătorul Anului” din revista „Card Player” doi ani la rând, în 2001 şi 2002.

În 2002, John a câştigat prima sa Brăţară de Aur la WSOP în evenimentul Triple Draw Lowball Ace to Five. A câştigat şi primul turneu „Professional Poker Player” în 2002, după o lungă confruntare finală cu Chris Biegler.

În 2003, John a câştigat alte două Brăţări de Aur la Omaha cu limită de pot şi Seven-Card Stud Hi Lo Split. În primele trei participări ale sale la WSOP John a reuşit să ajungă la cinci mese finale.

John Juanda este un mare fan al World Series of Poker şi crede că acestea vor depăşi în curând WPT („World Poker Tour”) ca număr de telespectatori. În opinia sa, WSOP este deja mai mare, mai bun şi mai important decât WPT şi prezice că în curând vor mai apărea proiecte de turnee la fel de mari ca acestea două. El spune:

„Se pregăteşte înfiinţarea unei mari ligi profesioniste de poker în cadrul căreia jucătorii de top vor fi plătiţi pentru a juca. Dacă se va întâmpla acest lucru, nici unul dintre jucătorii renumiţi nu va mai dori să joace la turneele WPT.”

În 2004, John a câştigat pentru prima dată turneul „Professional Poker Tour” şi pe deasupra, a luat parte la un uimitor număr de paisprezece mese finale în acelaşi an.

În 2005, a continuat seria de succese: a fost al cincilea la două turnee majore: „Five-Star Poker Classic” şi „The National Heads-up Poker Championship”.

În 2006, a ajuns la masa finală din turneul WPT „North American Championship” şi a terminat pe locul cinci, câştigând 217.320 dolari. A câştigat, de asemenea, evenimentul „Crown Australian Poker Championship AUD 100.000 Speed Poker” din 2006, devenind mai bogat cu 732.901 dolari şi învingând nume celebre din poker cum ar fi Mike Sexton, Tony G, Phil Ivey, Barry Greenstein şi Phil Bloom. Dar nu a fost singurul eveniment în care a avut succes: pentru locul şase obţinut la evenimentul principal al turneului „Monte Carlo Millions” a primit 500.000 dolari. De asemenea, s-a clasat al doilea la turneul „FullTiltPoker.Net Invitational Live in Monte Carlo” şi a câştigat turneul „Monte Carlo Millions Consolation”.

Un stil de joc agresiv şi o uimitoare cunoaştere a naturii umane

În mai puţin de 10 ani, John a devenit o stea a poker-ului recunoscută în lumea întreagă, iar azi este privit ca unul dintre cei mai buni jucători de turnee din lume. „JJ” preferă turneele faţă de jocurile pe bani, jucând de preferinţă Texas Hold’em fără limită de miză şi Texas Hold’em cu limită de pot. Este foarte atent la felul cum îşi alege turneele la care participă şi joacă doar în turnee cu plată de intrare mare şi evenimente majore.

Alături de Phil Ivey, John este probabil unul dintre cei mai respectaţi şi temuţi jucători profesionişti de poker. Este faimos pentru stilul său agresiv şi oamenilor le place să îi spună „cel mai norocos jucător”. John le răspunde acestora spunând:

„Nu mă deranjează că am o astfel de imagine, pentru că asta mă ajută mult... Unora le este frică să joace împotriva mea, chiar şi atunci când ar trebui să o facă, pentru că ei ‘ştiu’ că eu o să am noroc. Există multe nuanţe ale acestei atitudini, feluri în care imaginea mea îi face să joace prost.”

Cel mai important lucru din poker, după părerea lui John, este să îi observi pe ceilalţi jucători:

„Asta îi face pe marii jucători ca Phil Ivey şi Chris Ferguson atât de buni. O mulţime de oameni mizează repede atunci când blufează, iar atunci când au o mână bună stau mult să se gândească, să privească în altă parte sau se joacă cu jetoanele lor. Daca eşti atent, o să îţi dai seama privindu-l că are în mână cartea câştigătoare.”

John şi-a dezvoltat talentul remarcabil de analiză a celorlalţi după ce a ajuns în America, când a trebuit să înţeleagă ce vroiau oamenii să îi spună, deşi el nu ştia limba engleză. El spune:

„Atunci când am ajuns prima oară în această ţară, nu vorbeam engleza aproape deloc, aşa că atunci când ieşeam cu prietenii, în general ascultam, observam şi vorbeam foarte puţin. Cred că poţi învăţa cu mult mai mult ascultând decât vorbind. Atunci când am început să joc poker, în 1996, am învăţat multe despre oameni doar privindu-i. După ani de ascultare şi observaţie, mi-am dezvoltat foarte mult capacitatea de a „citi” oamenii, atât în poker, cât şi în viaţa de zi cu zi. Daca m-aţi pune la o masă cu jucători pe care nu i-am mai întâlnit niciodată, mi-aş face repede o idee despre caracterul fiecăruia dintre ei. Este ca şi atunci când mergi la cinematograf; urmăreşti actorii şi îţi dai seama astfel cine este personajul pozitiv şi cine este cel negativ.”

Stea a pokerului şi gentleman - John este un model demn de urmat în toate aspectele

Nu numai că este un jucător de poker celebru, dar John are şi o atitudine relaxată şi fără griji, o schimbare binevenită faţă de atitudinea arogantă a multor jucători de poker din ziua de azi. Este tot timpul prietenos, politicos şi niciodată nu jigneşte pe nimeni. John încearcă să nu aibă prejudecăţi de nici un fel, atitudine care, crede el, este unul dintre motivele pentru care a avut atât de mult succes. Este mult mai uşor să interpretezi felul cuiva de a se purta dacă chiar eşti interesat de comportamentul aceluia. Un alt exemplu al personalităţii remarcabile a lui John este faptul că foloseşte banii câştigaţi la poker pentru a plăti, printre alte lucruri, taxele şcolare la facultatea frecventată de sora sa mai mică.

Chiar şi colegii săi din poker admiră comportamentul calm a lui John la masa de poker, motiv pentru care a primit şi porecla de „Mr. Nice Guy”. Faptul că este tot timpul gata să îndeplinească rugăminţile fanilor săi este un alt motiv pentru reputaţia de care se bucură John. El spune că se enervează atunci când vede jucători de poker care se poartă cu fanii lor ca şi cum aceştia nu ar exista.

Deşi John este unul dintre cei mai respectuoşi şi iubiţi profesionişti din poker, ai face bine să nu îl subestimezi când îl ai alături de tine la masa de poker. Personalitatea sa extraordinară nu îi afectează în nici un fel abilitatea de joc. El practică un joc de poker analitic, gândit la rece şi fără milă. Strategia lui John este de a trata poker-ul profesionist ca pe o afacere, care nu are nimic de a face cu personalitatea sa sau cu viaţa sa personală. Pentru el, jocul devine interesant doar atunci când adversarii sunt puternici. El spune adesea că banii vin şi se duc, dar lucrul care îl aduce mereu înapoi la masa de joc este competiţia.

Atunci când John se simte destul de încrezător, joacă la mesele pe bani cu blind-uri de 2.000 - 4.000 de dolari, deşi el spune că:

„Mulţi jucători pierd la mesele de 400$ - 800$, apoi merg pe Full Tilt Poker şi joacă la mesele de 1.000$ - 2.000$, încercând să îşi recâştige banii pierduţi dincolo. Dacă vrei să ai succes, astfel de manevre sunt absolut interzise.”

Atunci când John simte că a intrat într-o perioadă proastă, pierzând mână după mână, se duce să joace pe mize mai mici. Nu crede că e o idee bună să joci doar jocuri pe bani mulţi, chiar dacă cei mai buni jucători din lume joacă la astfel de mese. Are mai mult sens să rămâi o perioadă de timp la mesele cu mize mai mici pentru a-ţi reconstrui bankroll-ul în acelaşi timp cu încrederea în sine până când o să îţi poţi spune: „Wow, am câştigat două nopţi la rând”. Abia atunci poţi să te întorci la mizele mai mari.

Prietenia

John este prieten cu mulţi alţi jucători profesionişti de poker şi un membru al „The Crew” („Echipa”), o comunitate foarte restrânsă de jucători de poker. În afară de John, din ea mai fac parte jucători ca Daniel Negreanu, Allen Cunningham şi Phil Ivey, pe toţi aceştia John numărându-i printre prietenii săi cei mai buni.
Iată ce spune Allen Cunningham despre prietenia dintre ei:

„Cu toţii creştem, ne maturizăm, aşa că este doar natural să ne îndreptăm înspre alte lucruri. Unii oameni se poartă încă la fel ca şi în liceu, când spui cuiva că o să vorbeşti mai târziu cu el, dar nu faci asta. Asta nu o să se întâmple niciodată între noi, chiar dacă la momentul actual fiecare se îndreaptă în altă direcţie decât cea în care ne găseam cu câţiva ani în urmă. Eu cred că relaţiile de prietenie pe care le-am avut şi pe care încă le avem vor fi întotdeauna întrucâtva unice în lumea poker-ului.”

John îl consideră un prieten apropiat şi pe Mike Matusow, care - ca Daniel Negreanu - este un jucător excelent. În ciuda faptului că sunt ambii jucători excepţionali, într-un anumit moment din viaţă, amândoi şi-au pierdut aproape toţi banii. John Juanda joacă poker profesionist de mulţi ani deja, dar încă nu a trecut printr-o perioadă cu adevărat „seacă”:

„Am venit singur în Statele Unite, aşa că, dacă dădeam faliment, acela ar fi fost sfârşitul pentru mine.”

Iată ce a avut de spus în legătură cu acest subiect Daniel Negreanu, prietenul lui John:

„Abilitatea lui John de a-şi administra banii este de-a dreptul enervantă câteodată. Au fost câteva dăţi în care am rămas fără bani şi atunci mergeam la el să împrumut nişte sume obscen de mari de bani pentru a mă repune pe picioare; iar el, înainte chiar de a discuta despre împrumut, mă întreba întotdeauna ce s-a întâmplat, apoi îmi ţinea o prelegere despre ce am făcut greşit sau despre cât de rău am jucat. Şi, în timpul ăsta, eu stau acolo, ascultându-l cum încearcă să mă îmbărbăteze şi cum trebuie să încep să fac mai bine asta sau cealaltă, în timp ce eu urlu în sinea mea „La dracu, John... doar dă-mi cei 30.000 de dolari şi taci o dată din gură!”

Viaţa din afara meselor de poker

În prezent, John este necăsătorit şi nu are copii. El admite că şi-a neglijat viaţa personală în favoarea carierei din poker:

„Totuşi, îmi doresc să mă fi concentrat mai mult asupra vieţii mele personale. Acesta este singurul meu regret, dar poate că, dacă aş fi avut mai puţin succes în poker decât am acum, mi-aş fi dorit să fi jucat mai mult.”

Încă visează sa aibă o familie şi să devină tată într-o zi. În ianuarie 2008, John trăia în Marina Del Rey, California. Hobby-urile sale sunt, printre altele, cititul, filmele şi călătoriile în locuri exotice - deşi locul său favorit din întreaga lume este lacul Toba din ţara sa natală, Indonezia. Artiştii săi favoriţi sunt Elton John şi John Lennon.

John şi-a îndeplinit deja unul dintre ţelurile sale: este mândrul proprietar al unui restaurant cu specific indonezian numit „Java Spice”. Acesta este situat în Rowland Heights, una dintre zonele cele mai mondene din Los Angeles. Câteodată te poţi întâlni acolo chiar cu John însuşi.

„Sunt aici doar o dată pe lună, dar administratorul restaurantului îmi spune că primeşte zilnic telefoane în care este întrebat: ‘John o să fie astăzi acolo?’ sau ‘Când va mai fi John în oraş?’. Şi, ca să fiu sincer, ăsta este unul dintre lucrurile pe care le aştept cu nerăbdare zilele astea: să mă întorc în L.A., locul unde a început totul pentru mine şi să mă întâlnesc şi să stau de vorbă cu oamenii de acolo.”

Dacă ar avea puterea de a schimba ceva în lume, John ar interzice folosirea oricărui tip de arme în războaie. În schimb, i-ar pune pe conducătorii ţărilor respective sau reprezentanţi din fiecare ţară să se lupte între ei într-un ring de box.
Dacă ar putea schimba ceva în lumea poker-ului, ar declara ilegală practicarea jocului de poker pentru mai mult de 48 de ore pe săptămână.

Fanii îl iubesc

Fanii poker-ului apreciază enorm geniul lui John; îşi arată această apreciere prin comentariile făcute pe forumurile online. Un fan, glumind, spune:

„John, mă întrebam dacă tu, ca jucător profesionist de poker, simţi vreodată vinovăţie după ce le iei banii oamenilor şi te hrăneşti din suferinţa lor aşa cum un vampir suge sângele oamenilor, deoarece este foarte probabil că cei pe care îi învingi au o problemă cu dependenţa de jocurile de noroc. Naaaa, stai liniştit, glumeam doar cu tine, acela e felul în care mă simt eu câteodată când câştig.”

Un alt fan spune: „John Juanda este, cu siguranţă, jucătorul meu favorit de poker. Are cu adevărat talent, clasă şi este simpatic. Acest tip e grozav!”

Iată un comentariu al unui alt utilizator: „Am văzut în sfârşit cel mai complet jucător de poker de până acum. Desăvârşire absolută. Joacă la câştig, iar atunci când pierde se comportă chiar mai bine decât atunci când câştigă. Este plăcut să vezi astfel de jucători la mese.”

Din păcate, este posibil să nu îl mai vedem pentru mult timp pe John Juanda la masa de poker; John plănuieşte să urmeze facultatea de medicină pentru a-i putea ajuta pe cei mai puţini norocoşi decât el. În cele din urmă, vrea să se asigure că acei care fac parte din păturile sociale sărace din ţara sa natală, Indonezia, au acces la îngrijire medicală.

Renunţarea la cariera sa de jucător profesionist de poker ar aduce cu siguranţă o schimbare majoră în viaţa lui John Juanda, dar, la urma urmelor, John este cunoscut pentru modul cum înfruntă orice provocare a vieţii. El deja sponsorizează un doctor din California care a deschis, în Orange County, „Aurora Breast MRI” - o clinică a cărei principal scop este descoperirea precoce a cancerului de sân.

John Juanda este şi va rămâne o enigmă pentru toţi adversarii şi fanii săi. Erik Seidel, care a câştigat deja şapte Brăţări de Aur la WSOP, confirmă acest lucru, declarând că este imposibil să îl „citeşti” pe John Juanda, dar dacă s-ar putea face asta, el cu siguranţă şi-ar dori această capabilitate.

De la începutul carierei sale de jucător profesionist de poker, John Juanda a dovedit iar şi iar că este una dintre cele mai originale personalităţi din lumea poker-ului. Stilul său este unic, talentul său incredibil şi succesul său constant este aproape de nedepăşit.

Doriţi să vizionaţi nişte video-uri cu John Juanda ?
VĂ RUGĂM SĂ ACCESAŢI 'PLAY' IAR APOI BUTONUL MENIULUI DIN DREAPTA DIFUZORULUI PENTRU A VEDEA MAI MULTE VIDEO-URI CU JOHN JUANDA
     

    ---

    Tag Cloud

    ---