Sâmbătă,  3. Decembrie 2016  -  22:44:19
Poker, Sports Betting, Casino Poker, Sportwetten, Casino BonusBonusBonus.cz BonusBonusBonus.sk Poker, kasyno, bukmacher BonusBonusBonus.hu BonusBonusBonus.ru BonusBonusBonus.cn BonusBonusBonus.hk Poker, Sports Betting, Casino
Totul despre Doyle Brunson PROFIL
Citiţi blogul Doyle Brunson ! BLOG

Doyle Brunson alias "Texas Dolly"

A scris ultima dată pe blog 12. Septembrie 2008
Ultima Actualizare: 28. Martie 2014
 
William Hill Poker
„Poţi avea încredere în cuvântul de onoare dat de jucătorii adevăraţi de poker”
Doyle despre importanţa onestităţii şi a încrederii în lumea poker-ului
10.08.1933
Longworth, SUA
Leu
Căsătorit
Todd (de asemenea jucător profesionist de poker), Pamela, Cheryl, Doyla (decedată)
Las Vegas, SUA
SUA
MBA în educaţie administrativă la Universitatea Hardin Simmons din Abilene
Fost jucător profesionist de baschet, proprietar al „Doyle’s Room”, autor
Înotul, muzica country
Country
Jesus
...la facultate
n/a
Agresiv
Lista e prea lungă
...şi-ar schimba vârsta
...de asemenea, şi-ar schimba vârsta
S-a prefăcut că face infarct şi astfel a speriat doi hoţi care pătrunseră în locuinţa sa, făcându-i să fugă; a câştigat lupta împotriva cancerului; a părăsit un turneu pentru că trebuia să meargă la biserică; are două mâini numite după el, a scris cartea de bază a poker-ului numită „Super System”

Copilăria şi cariera

Doyle a crescut în Longworth, orăşelul în care s-a născut, un loc izolat cu aproximativ 100 de locuitori din regiunea Fisher, Texas. Chiar de la o vârstă fragedă, Doyle a fost un sportiv pasionat. Pentru a ajunge din orăşelul natal în comunităţile vecine, el nu lua autobuzul, ci se baza pe propriile picioare ca mijloc de transport. Alerga destul de frecvent pe distanţe lungi şi, pentru că tatăl său lucra la sala de sport locală, Doyle a avut multe oportunităţi pentru a face exerciţii fizice.

În cele din urmă, Doyle s-a alăturat echipei de baschet „All State Texas” şi a început, de asemenea, să se antreneze cu echipa de alergări „Texas Interscholastic Track Meet”. Era un alergător care promitea mult, un talent înnăscut, şi a câştigat cursa de o milă din cadrul Campionatului Naţional din Texas.
Datorită succesului său sportiv, a primit oferte de burse şcolare din partea a numeroase colegii. S-a decis să se înscrie la Universitatea Hardin Simmons din Abilene pentru a fi mai aproape de casă. Doyle a continuat să practice sportul în colegiu şi, în cele din urmă, a fost evidenţiat de renumita echipă de baschet Minneapolis Lakers (astăzi numită Los Angeles Lakers).
Din nefericire, cariera sportivă a lui Doyle a avut parte de un sfârşit brusc în urma unei accidentări serioase în urma căreia şi-a rănit grav genunchiul. A avut întreg piciorul în ghips timp de doi ani şi suferă consecinţele chiar şi în ziua de azi. După accident, Doyle Brunson a început să se concentreze asupra studiilor şi a absolvit Educaţia Administrativă.

Doyle Brunson şi-a descoperit talentul pentru poker în perioada studiilor. Chiar şi dinainte de accident, juca ocazional Five Card Draw. Dar de abia atunci când a trebuit să renunţe la sport, s-a dedicat complet jocului de cărţi. După o perioadă scurtă, poker-ul nu mai era doar un mod de petrecere a timpului liber, dar şi o sursă importantă de venit care l-a ajutat să îşi plătească taxele şcolare. Datorează o mare parte a succesului său capacităţii sale de observaţie. A învăţat mult despre joc urmărindu-i toate aspectele cu mare atenţie şi, în cele din urmă, a reuşit să înţeleagă cum să îşi citească precis adversarii.

O profesie periculoasă

După terminarea universităţii, Doyle s-a angajat ca vânzător de computere; totuşi, comparativ cu câştigurile din poker, această slujbă nu s-a dovedit a fi foarte profitabilă. A renunţat la ea după doar câteva săptămâni şi s-a decis să devină un jucător profesionist de poker. Alegerea acestei cariere implica numeroase riscuri. La acea vreme, jocul de poker nu era legal şi era practicat doar de infractori şi alţi indivizi dubioşi în camere ascunse, întunecate şi murdare. Doyle Brunson a trebuit să coboare în această lume tenebroasă pentru a-şi câştiga existenţa. Frecventa jocurile ilegale din Fort Worth, Texas. De aici provin multe din poveştile captivante pe care le spune atunci când este întrebat despre începuturile carierei sale din poker. A fost de faţă atunci când un jucător de lângă el a fost împuşcat cu sânge rece. El însuşi a fost pus în situaţia de a înfrunta de mai multe ori ţeava unui pistol îndreptat spre el.

Într-un interviu, Doyle a spus acestea în legătură cu acele timpuri:

„Pentru început, trebuia să ai grijă să nu fii arestat de poliţie. Apoi, trebuia să fii atent să nu fii trişat în timpul jocului. De asemenea, trebuia să îţi baţi capul cum să colectezi banii dacă câştigai. Şi, în final, după ce jocul se termina, trebuia să ai grijă să nu fii jefuit”.

În prezent se joacă poker legal, în cazinouri elegante, aşa că este greu să îţi imaginezi cum erau lucrurile în acele vremuri dar cel puţin erau interesante, explică Doyle. Nu mai ţine minte de câte ori a fost tâlhărit.

Momente bune şi momente rele din viaţa sa

În 1960, Doyle s-a îndrăgostit de Louise, cu care s-a căsătorit doi ani mai târziu. Doyle a știut imediat că a găsit femeia cu care vrea să îşi petreacă restul vieţii. A vrut să se căsătorească cu ea cât mai repede cu putinţă, dar ea nu era sigură că vrea să-şi petreacă restul vieţii cu un bărbat care îşi câştiga existenţa jucând poker. Doyle a reuşit într-un final să o convingă că nu era un păcat să se căsătorească cu un cartofor. Cei doi au avut patru copii: Pamela, Todd (care va deveni un jucător profesionist de poker, de asemenea), Cheryl şi Doyla. Din cauza unei boli de inimă, Doyla a trecut în nefiinţă la vârsta de opt ani. Credinţa în Dumnezeu i-a dat putere lui Doyle să treacă peste durerea pricinuită de moartea fiicei sale. A început să citească literatură creştină şi, în cele din urmă, s-a convertit la creştinism.

Moartea fiicei sale nu avea să fie singura lovitură primită din partea sorţii cu care va avea de luptat Doyle în viaţa sa. În 1962, la scurt timp după nunta lor, în timp ce Louise era însărcinată cu primul copil, lui Doyle i-a fost descoperită o tumoră malignă la nivelul cefei. Trebuia să fie operat de urgenţă, dar tumora deja se întinsese la creier şi doctorii l-au declarat incurabil. Singura opţiune rămasă era o operaţie riscantă care i-ar fi prelungit viaţa măcar până la naşterea primului său copil. Doyle s-a decis să se supună operaţiei. A supravieţuit procedurii şi, miraculos, doctorii au reuşit să îndepărteze complet tumora. Doyle crede că recuperarea sa a fost posibilă datorită rugăciunilor spuse de soţia şi prietenii săi pe parcursul întregului său chin.

Se pare că fiul lui Doyle, Todd Brunson, a moştenit talentul părintelui său. El joacă poker, de asemenea, şi a câştigat în 2005 World Series of Poker (WSOP) la categoria Omaha Hi Lo. Aceasta face din familia Brunson prima pereche tată-fiu care a câştigat o brăţară WSOP.

După ce a învins în lupta cu cancerul, Doyle s-a grăbit să se întoarcă la masa de poker, deoarece dorea să asigure un nivel de trai bun din ce în ce mai numeroasei sale familii. Treptat, a început să îşi creeze un renume pe scena poker-ului şi a devenit foarte repede un adversar de temut. Doyle şi-a găsit un mentor în persoana lui Johnny Moss, de la care a învăţat multe. Împreună cu prietenul său Dwayne Hamilton, a călătorit prin Texas de la un joc la următorul. Thomas “Amarillo Slim” Preston şi Brian “Sailor” Roberts s-au adăugat celor doi. Dwayne Hamilton s-a despărţit mai târziu de grup şi trio-ul compus din Brunson, Amarillo Slim şi Roberts a continuat să joace de-a lungul şi de-a latul Texasului, şi în curând au devenit cunoscuţi ca reputaţii „Texas Rounders”. În căutarea unor noi provocări, cei trei s-au mutat în Las Vegas. Acolo, totuşi, şi-au pierdut toate economiile, o sumă cu şase cifre. De atunci înainte, au decis să rămână prieteni, dar nu au mai jucat poker ca parteneri. Pierderea banilor nu i-a luat lui Doyle Brunson şi bucuria de a juca poker. Din contră, Doyle a început să se antreneze din ce în ce mai intensiv şi a reuşit să îşi îmbunătăţească jocul. Şi-a convins soţia să se mute în Las Vegas, unde se putea juca legal poker.

În ciuda vârstei sale înaintate, Doyle s-a păstrat la curent cu tehnicile moderne şi s-a ocupat intens de pokerul online. Nu numai că a scris o carte în legătură cu acest subiect, dar şi-a fondat propria camera de poker online, DoylesRoom.

Unul dintre primii campioni WSOP

În 1976, Doyle a câştigat primele sale titluri la World Series of Poker la Deuce to Seven Lowball fără limită şi evenimentul principal de Hold’em fără limită. Doyle Brunson a dominat WSOP, la acel timp o apariţie nouă pe scena poker-ului, şi şi-a apărat cu succes locul de frunte până în ziua de azi. Doyle Brunson, împreună cu Johnny Moss şi Amarillo Slim, este unul dintre primii campioni WSOP. În 1977 a câştigat încă două brăţări WSOP în Seven-Card Stud Hi Lo cu limită şi Hold’em fără limită. Ambele victorii la Hold’em fără limită au rămas în istoria poker-ului. Doyle Brunson are şi o mână care poartă numele său. A câştigat ambele evenimente principale în 1976 şi 1977 cu o mână formată dintr-un zece şi un doi, şi de fiecare dată a reuşit să facă full house. Această mână, un zece şi un doi, indiferent de culoare, este cunoscută acum ca „Doyle Brunson”. O altă mână care îi poartă numele este asul şi dama de orice culoare, deoarece nu joacă niciodată această mână.

În 1978 şi 1979 Doyle şi-a continuat şirul de victorii la WSOP şi a câştigat încă două brăţări de aur la Seven Card Stud cu limită şi Hold’em fără limită, astfel încât avea deja o colecţie de şase de astfel de trofee râvnite. La WSOP din 1980 a fost eliminat de Sarge Ferris (la Deuce to Seven Lowball Rebuy fără limită) şi Stu Ungar (la Hold’em fără limită) şi s-a clasat doar pe locul doi la aceste evenimente. În următorii doi ani, Doyle a stat la numeroase mese finale ale WSOP şi adesea a terminat al doilea sau al treilea.

Următoarea sa victorie de notorietate a avut loc în cadrul WSOP din 1991. A eliminat jucători profesionişti de poker cum ar fi T.J. Cloutier, Andy Clark şi Dan Stashriw în cadrul evenimentului principal de Hold’em fără limită şi astfel şi-a asigurat cel de-al şaptelea titlu WSOP. În 1995 a terminat pe locul doi într-un eveniment şi trei în altul, iar în 1998 a câştigat cea de-a opta brăţară de aur, de data aceasta în Razz cu limită. În acelaşi an, a terminat al doilea în Omaha cu limită de pot şi al treilea în Deuce to Seven Lowball fără limită.

Doyle rareori ia parte la alte turnee şi se concentrează în special pe WSOP, deşi a avut câteva succese şi la World Poker Tour (WPT). În 2003 s-a plasat al patrulea la primul sezon al WPT numit „Five Star World Poker Cassic”. Un an mai târziu a câştigat al treilea sezon al WPT „Legends of Poker” la Hold’em fără limită, primind un premiu de peste un milion de dolari. Un eveniment WPT chiar îi poartă numele: „Doyle Brunson North America Championships” şi este principalul eveniment al turneului „Five Diamond World Poker Classic” de la Bellagio.

Doyle Brunson, împreună cu Gus Hansen şi James Garner, sunt primele trei stele ale poker-ului care au fost introduse în Galeria Celebrităţilor WPT în 2004. În plus, Doyle apare în numeroase turnee transmise la TV cum ar fi: „High Stakes Poker”, „Poker After Dark” sau „National Heads-Up Poker Championships”. În Las Vegas, oraşul său de domiciliu, joacă adesea în „The Big Game” organizat de Bellagio, un joc pe bani renumit, cunoscut pentru mizele ridicate practicate în cadrul lui.

Doyle îşi datorează neobişnuita poreclă de „Texas Dolly” comentatorului sportiv american Jimmy „The Greek” Snyder. La un turneu, Snyder trebuia să îl prezinte pe Brunson ca „Texas Doyle”, dar a pronunţat greşit spunându-i „Texas Dolly”. Începând de atunci, cei mai mulţi dintre colegii săi îl numesc doar Dolly.

La WSOP din 2003, Doyle Brunson a câştigat cea de-a noua sa brăţară de aur WSOP în Horse cu limită, stabilind un nou record.

Brăţara numărul 10

În 2005, a câştigat evenimentul principal WSOP la Hold’em fără limită, un moment de aur, pur şi simplu, iar Doyle şi-a acceptat premiul spunând: „Recordurile sunt făcute pentru a fi doborâte”. Cu 10 brăţări, a ajuns la egalitate cu Johhny Chan, dar acest record urma să fie doborât de Phil Hellmuth. După ce Brunson a câştigat cea de-a noua brăţară, criticii se întrebau deja dacă aceea avea să fie ultima sa mare victorie. La urma urmei, Doyle era deja de cinci decenii în această afacere şi, având peste şaptezeci de ani, nu mai avea energia de altădată.

Cu toate acestea, Doyle nu s-a gândit niciun moment să se retragă şi a dovedit încă o dată că face parte din elita poker-ului şi că este unul dintre cei mai buni jucători de poker din toate timpurile. Întreaga lume a poker-ului a rămas uimită atunci când, la WSOP din 2005, Doyle a eliminat rând pe rând cele mai mari nume din poker, cum ar fi Jason Lester, Ayaz Mahmood, Layne Flack, Scotty Nguyen şi Minh Ly înainte de a câştiga turneul.

Deşi erau 367.800 de dolari puşi în joc, nimeni nu a băgat în seamă grămada de bani de pe masă deoarece toţi ochii erau pe Doyle, atunci în vârstă de 73 de ani, privind copleşit de emoţie cum brăţara de aur îi era pusă în jurul încheieturii mâinii. La întrebarea cum reuşeşte să participe la astfel de turnee majore, cu jocuri ce ţin cât e ziua de lungă, şi să intre în competiţie cu jucători mult mai tineri, plini de energie, el a răspuns:

„Este greu să găseşti un substitut pentru experienţă. Nimeni din poker nu are atâta experienţă cât am eu. Pe de altă parte, nimeni nu este atât de în vârstă cum sunt eu.”

Ponturi de la părintele poker-ului modern

Pentru mulţi, Doyle este cel care a pus bazele pokerului modern. Stilul său de joc agresiv şi strategia sa pentru Hold’em fără limită au fost adoptate de cei mai de succes jucători, conştient sau nu. Doyle şi-a publicat cunoştinţele şi secretele în 1979, doi ani după câştigarea celei de-a doua brăţări WSOP, în cartea numită „Doyle Brunson’s Super System: A course in Power Poker”. „Super System” a fost prima carte de acest gen şi pentru mulţi un fel de biblie a poker-ului. Generaţii întregi de jucători tineri s-au inspirat din cartea lui Doyle şi au încercat să îi imite stilul agresiv.

Cartea lui Doyle este plină de informaţii, dar poate fi interpretată şi într-un sens greşit: stilul de joc al lui Brunson se bazează pe agresivitate şi disponibilitatea de a-ţi asuma riscuri, dar acestea nu sunt îndeajuns să te facă un jucător bun de poker. El îşi calculează fiecare mişcare şi doar cuiva dinafară i se poate părea că el joacă doar agresiv, fără a se gândi la ce urmează. Doyle se asigură întotdeauna că are două uşi deschise: ori îşi face adversarul să renunţe ori îşi asigură mâna câştigătoare. Mizând şi plusând cu isteţime şi calculat, îşi forţează adversarul să dezvăluie informaţii importante, în acelaşi timp Doyle asigurându-se că el însuşi nu dezvăluie nimic. De la timpul publicării cărţii „Super System”, Brunson şi-a schimbat stilul întrucâtva. Nu mai joacă super-agresiv cum o făcea mai demult; acum preferă o strategie mai echilibrată, mai flexibilă. Îi avertizează pe tinerii talentaţi care acum încearcă să îşi facă un nume să gândească întotdeauna înainte de a face o mişcare.

Pe fostul său website, Texas Dolly explica cât de important este să nu îţi aduci problemele personale la masa de poker. El nu tolerează acest tip de comportament, dând ca exemplu, sub forma unei scurte anecdote, păţania unui coleg de poker, Craig; acesta era binecunoscut pentru faptul că atenţia lui nu putea fi distrasă de nimic şi că juca bine în orice fel de situaţie. Cu toate acestea, atunci când a fost părăsit de prietena lui în timpul desfăşurării unui turneu de poker, jocul lui Craig a început să şchiopăteze. Deşi la suprafaţă părea că el nu este afectat şi că se simte bine, într-un interval foarte scurt de timp şi-a pierdut toate jetoanele. După turneu, prietena lui a reapărut, l-a îmbrăţişat şi şi-a cerut scuze. Când l-a întrebat pe Craig cum s-a descurcat în turneu, el i-a spus doar că a pierdut nişte bani iar ea l-a sfătuit să nu mai joace atunci când este supărat. Lui Doyle i-a părut foarte rău pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Craig şi, din acel moment, „Nu îţi aduce necazurile la masă” a devenit unul dintre cele mai importante principii ale sale de joc, principiu pe care ar dori să şi-l amintească toată lumea. De asemenea, crede că un jucător trebuie să ignore cu desăvârşire aspectul financiar al jocului de poker.

În 2004, a apărut cartea „Super System 2”, o versiune nouă, îmbunătăţită a cărţii anterioare. Doyle a scris şi alte cărţi de poker, cum ar fi: „According to Doyle”, publicată pentru a doua oară sub titlul „Poker Wisdom of a Champion”. În 2005, a apărut cartea „Online Poker: Your guide to Playing Online Poker Safely and Winning Money”, o carte pe care Doyle a dedicat-o tendinţei recente spre poker-ul online. Mai mult, Doyle scrie editorialul pentru poker al renumitului ziar britanic „The London Telegraph”.

Totuşi, cel mai impresionant bluf al său nu a avut loc la masa de poker. Într-un interviu povesteşte cum a pus pe fugă, speriindu-i, pe doi infractori. Întorcându-se acasă într-o seară, a surprins doi hoţi în locuinţa sa. Mimând că are un atac de cord, i-a speriat pe cei doi atât de tare încât au fugit imediat.

Texas Dolly înţelege cu claritate cât de important este să fii prezent în lumea virtuală. Pagina sa de internet are un design atrăgător şi conţine informaţii interesante despre el, precum şi o galerie foto şi un forum pentru discuţii.

Titluri negative

În 2006 numele lui Doyle a ocupat titlurile ziarelor, dar nu într-un mod pozitiv. În acea lună iulie, au apărut zvonuri cum că „Doyle’s Room”, compania lui Brunson, intenţionează să cumpere World Poker Tour pentru astronomica sumă de 70 de milioane de dolari, de două ori mai mult decât valoarea de piaţă. Ca urmare, acţiunile acesteia au crescut considerabil. Oferta nu a fost confirmată, şi când s-a dovedit în cele din urmă că Doyle nu intenţionează să cumpere WPT, acest fapt a făcut ca preţul acţiunilor să scadă dramatic. Astfel a apărut suspiciunea că toată această afacere ar fi un caz de fraudă, suspiciune întărită de faptul că preşedintele consiliului de administraţie al WPT şi Doyle Brunson erau foarte buni prieteni. „The United States Security and Exchange Commission” (SEC) - Comisia de Securitate şi Schimb a Statelor Unite - a preluat investigaţia dar nu s-a determinat niciodată dacă oferta făcută de „Doyle’s Room” şi eliberarea acestei informaţii către public au fost încălcări ale legii. Prietenii şi fanii săi, bineînţeles, sunt convinşi că Doyle nu ar face niciodată aşa ceva cu bună-ştiinţă.

În pace cu Dumnezeu şi cu el însuşi

Doyle este cunoscut, în general, ca un om cinstit şi cu inimă bună. Este foarte important pentru el să fie în pace cu Dumnezeu şi cu el însuşi şi nu încearcă să ascundă faptul că religia joacă un rol important în viaţa lui. Au existat chiar şi momente în care Doyle s-a ridicat pur şi simplu de la masa de joc pentru că trebuia să plece la biserică. Într-un interviu explică cum şi-a întărit legătura cu lumea spirituală.
Familia sa a fost întotdeauna foarte religioasă şi el mergea cu plăcere la biserică împreună cu părinţii şi surorile sale.

După ce a început să joace poker, încet-încet a uitat despre acea parte a vieţii sale. Abia după moartea fiicei sale spiritualitatea a revenit în lista preocupărilor sale. A realizat ce este cu adevărat important în viaţă. Cu toate acestea, el nu ar spune niciodată despre el însuşi că este o persoană religioasă în sensul tradiţional:

„Cu siguranţă, am convingeri creştine. Ştiţi voi care sunt ele. Nu trebuie să stai în primul rând la biserică în fiecare duminică pentru a avea aceste convingeri.”

Doyle nu are nimic de adăugat în discuţiile pe subiectul religiei. Părerea lui este că fiecare are libertatea de a crede în ceea ce consideră el că este corect şi să nu critice credinţele altora.

Doyle Brunson crede că onoarea şi încrederea sunt cele mai importante valori în lumea poker-ului şi în cea a jocurilor de noroc, în general. A fost convins de importanţa acestor valori încă de la începuturile carierei sale în poker. Pe vremea când a început el să joace nu existau cecuri sau cărţi de credit şi oamenii nu umblau cu sume mari de bani asupra lor. Cu toate acestea, ei jucau poker şi singurul lucru pe care te puteai baza era cuvântul de onoare.

Întregul joc se baza pe încredere reciprocă. Doyle ne asigură că, pentru el şi colegii săi din poker, acest lucru nu s-a schimbat. În jocurile pe bani practicate de adevărata elită a poker-ului, încă se poate găsi acest simţ deosebit al încrederii dintre jucători, cu toată mărimea astronomică a mizelor folosite. În acest context, o altă poveste pe care Doyle o spune cu plăcere este despre cum un jucător de poker a împrumutat cuiva un milion de dolari fără chiar să îi ştie numele de familie. Cu toate acestea, aşa cum Doyle era sigur că o să fie, acea persoana a înapoiat banii împrumutaţi, fără niciun fel de incident. Doyle ştie că este dificil pentru cei dinafara lumii poker-ului să înţeleagă asta dar, „...se poate avea încredere în jucătorii adevăraţi atunci când aceştia îşi dau cuvântul de onoare”, ne asigură el.

Când este întrebat dacă şi-a încurajat fiul să îi urmeze paşii, Doyle răspunde cu un „nu” hotărât. Todd a descoperit şi a învăţat jocul singur. Doyle a privit primul joc al fiului său în Las Vegas şi imediat şi-a dat seama de talentul lui Todd. Apoi, într-o zi Todd i-a spus că vrea să joace poker după ce termină facultatea şi, deşi mama lui nu a fost deloc bucuroasă, Doyle nu a încercat să îl oprească.

O legendă vie

Doyle şi soţia sa trăiesc în Las Vegas, Nevada. În timpul liber, îi place să înoate şi să asculte muzica country. Celebritatea sa preferată este „Iisus”, şi atunci când este întrebat pe care jucători de poker îi respectă cel mai mult răspunde că „sunt prea mulţi pentru a-i trece pe o listă”. Dacă ar putea schimba ceva în lume şi-ar schimba vârsta, acelaşi lucru pe care l-ar schimba şi în lumea poker-ului.

Pentru mulţi, Doyle Brunson este o legendă vie şi cel mai bun jucător de poker din toate timpurile; Arnold Palmer al poker-ului: regele. Până acum a câştigat aproximativ 5.000.000 de dolari. În 2006 a fost numit cea mai influentă persoana din lumea poker-ului de către revista „Bluff”. Când a fost întrebat dacă faima a schimbat ceva pentru el, răspunde spunând că el încă se simte ca un fiu de fermier care ştie cum să se bucure de lucrurile simple oferite de viaţă. Despre viaţa sa spune:

„Sunt un jucător de noroc. Aşa voi fi întotdeauna. Nu aş putea fi altceva. Prin urmare, viaţa mea va fi tot timpul plină de victorii şi înfrângeri. Nu mi-ar plăcea dacă ar fi altcumva. Este interesantă. Nu am avut niciodată în viaţa mea un moment de plictiseală.”

Texas Dolly încă nu se gândeşte să se retragă. Jucând poker de câteva decenii, şi-a antrenat mintea şi a păstrat-o în formă şi sănătoasă. Câteodată, totuşi, atunci când se vede la TV, este surprins să vadă cât de bătrân arată. Spune:

„Imaginea mentală pe care o am despre mine este cea a băiatului care a crescut în Texas şi a stabilit recordul pentru cursa de o milă. Încă sunt acel băiat, în interiorul meu”.

Deci, probabil îl vom mai vedea pe legendarul Doyle Brunson şi vom continua să ne bucurăm văzându-l pe acest geniu la muncă, un revoluţionar şi un om cu inima acolo unde trebuie, făcând ceea ce îi place mai mult.

Doriţi să vizionaţi nişte video-uri cu Doyle Brunson ?
VĂ RUGĂM SĂ ACCESAŢI 'PLAY' IAR APOI BUTONUL MENIULUI DIN DREAPTA DIFUZORULUI PENTRU A VEDEA MAI MULTE VIDEO-URI CU DOYLE BRUNSON
     

    ---

    Tag Cloud

    ---